De cand nu am mai scris …


Iti place? Click aici sa ii dai share!


DSC03090_1024x578DSC03091_1024x578DSC03113_1024x578

Nu am mai scris de mult, evenimentele, placute ce-i drept, m-au luat pe sus cum se spune, asa ca, fara sa vreau, am fost nevoita sa fac o pauza.

Voi povesti cate putin si voi ilustra mai mult ­čÖé !

De Florii am fost la Sfanta Manastira Comana, ctitorita de Vlad Tepes in 1461, poate multe dintre voi ati vizitat-o deja. O bisericuta ca o bijuterie, minunat  refacuta si intretinuta, initial construita ca o cetate pe o insula in mlastina Neaslovului, Manastirea Comana are o istorie bogata, anii de glorie impltindu-se cu cei de crunta nepasare.

Dupa asasinarea din padurea Comana, trupul lui Vlad Tepes a fost inmormantat aici, fiind cea mai apropiata manastire ctitorita de el. Alaturi ii sta mormantul domnului Radu Serban si a lui Serban Cantacuzino.

Descrierea pe care o face Comanei Cezar Bolliac, venit in vizita ├Čn jurul anului 1860, este graitoare pentru lipsa de interes a calugarilor greci din acele vremuri:

” Am intrat singur ├Čn curtea manastirii, ├Čnconjurata de case mari, ce semanau nelocuite, de grajduri cu balegarul p├óna la strasina. Am ocolit curtea plina cu gramezi de moloz, de caramizi, de gunoi si balarii. Am ├Čntrat ├Čn biserica deschisa, fara sa vaz nici un om. Nici o candela aprinsa, o saracie lucie, vreo doua carti grecesti prafuite pe tripede si o lespede mare de marmura, sculptata admirabil, cu stema Domnilor tarii, arata morm├óntul ctitorului.

Vaz├óndu-se ca intra ├Čn curte o trasura cu cai de posta, cu c├ótiva oameni si cu un caprar al Logofetiei Bisericesti, s-a dat de stire igumenului, si mai multe femei despletite si oameni trentarosi se ├Čnsirara pe coridor. Calugarul se dete ├Čn curte: un greculet scund si slab, cu barba neagra, cu ochii umflati de somn si putind strasnic a vin si a usturoi. Nu stia nici o vorba rom├óneasca. ├Äi vorbii ├Čn limba lui si ne urcaram sus ├Čntr-o camera ca vai de ea, ce zicea ca este pentru musafirii cei distincti. Alaturi era o alta camera ├Čn care tinea ceapa si celelalte, si un dulapior cu c├óteva jurnale vechi sub banda ├Čnca si c├óteva brosuri: Sganarel, Pursoniac, Pretioasele ridicole si alte ramasite din Biblioteca rom├óneasca, bucati frivole sau de putin interes, traduse de diferiti tineri, tiparite cu banii C├ómpineanului si v├óndute de d. Eliade cu porunca Stap├ónirii pe la toate manastirile, pentru moralizarea calugarilor. Din aceste carti nu era nici una deschisa aci; le-am vazut ├Čnsa, prin schituri de maice, verzi de rupte ├Čn m├óinile calugaritelor.

Tapagiul crestea din ce ├Čn ce pe coridor, p├óna c├ónd un laic grec, cu parul v├ólvoi si cu imineii rupti, intra cu o tava, pe care era o chisea nespalata cu dulceata zaharisita, o lingurita str├ómba, un pahar nespalat cu apa de minune de buna si rece si un feligean de cafea cu stele pe d├ónsa.

Dupa acest tratament ├Či didei ordinele Guvernului, ├Čmi spuse ca n’are cine sa le citeasca. Le lua ├Čn m├óna, le dede laicului grec, mai chiama un alt grecsor, trimisera apoi la logofatul satului, veni logofatul, le ├Čntoarse pe toate fetele si spuse ca sunt latinesti si nu le poate citi.

– Dar ce este ├Čn aste h├órtii? ├Čntreba igumenul.
Îi explicai scopul calatoriei mele si-i spusei ca trebue sa-mi arate toate documentele casei.
– Dar eu n’am nimic, Sa n-am parte de dumneata, n’am nici o h├órtie.
– Cine a ├Čntemeiat acest asezam├ónt, parinte?
– Nu stiu, ?a se ?a??, si se uitara toti grecii cu mirare unul la altul.
– Zi sa-mi aduca pomelnicul cel mare al bisericii.
– Este pomelnic? ├Čntreba igumenul pe laicii sai.
– Nu este nici un pomelnic, raspunse grecsorul tintilon.
– Unde este preotul bisericii?
– Eu citesc liturghia, raspunse igumenul.
– Bine, nu se pomenesc ctitorii niciodata aci?
– Ba da, cum? raspunse igumenul.
– Cum ├Či pomenesti, daca nu stii cum ├Či chiama?
– ├Äi pomenesc totdeauna, ca se sa zic: totdeauna.
– Care este personalul casei trecut ├Čn statul manastirei?
– Acestia sunt, care-i vezi. Lefile sunt prea mici si de aceea tinem numai pe acesti baeti saraci, de parinti buni: unul este de la Samos, ├Čmi este nepot; altul este de la Arta, nepot al parintelui Epitrop.
– Dar casa asta are 12 mosii mari, are 3 vii, are venit mare, de ce este asa de rau tinuta?
– Nu stiu. Eu sunt cu leafa, ├Čmi aratai m├óhnirea mea ca nu pot gasi nici un odor ctitoricesc, nici chiar pomelnicul ctitorilor si manifestai dorinta sa plec.
– Pa, pa, pa. ( Vai, vai, vai …) Nu se poate. Ti s’a gatit masa.
Si voind sa-mi faca un compliment spre mângaere:
– Dumneata esti Elin, arhonta?
– Ba, sunt Rom├ón, parinte.
– Pa, pa, pa. Nu se poate, om ideat ca dumneata sa fie Rom├ón.

Insultele lui erau atât de fara rautate, si le facea cu atâta bonomie, ca era cu neputinta sa se poata supara cineva.

Am fost silit sa stau la o masa cum a dat Dumnezeu, am decalcat c├óteva sculpturi de pe fragmentele zdrobite cu dar├ómarea bisericii lui Serban sub cuv├ónt de prefacere, cel mai mare vandalism al rapacitatii, si am plecat cu inima zdrobita, cum crez c’ar fi fost a fiecarui Rom├ón.”

( Cezar Bolliac, Monastirile ├Čnchinate, Bucuresti, 1860)

Parcul Natural Comana – rezervatie ocrotita si protejata, este la doi pasi, si fireste, am vrut sa fac o plimbare si aici. Impresii in postul viitor ­čÖé

Articole interesante:


Iti place? Click aici sa ii dai share!


Follow:
Share:

3 Comments

  1. Ioana
    14/05/2013 / 10:30

    Foarte frumos,imi place Manastirea Comana,chiar merita sa o vizitezi.

  2. lili
    14/05/2013 / 16:02

    la multi ani si multe intamplari frumoase, alaturi oameni buni si senini

  3. Dana Sota
    Author
    15/05/2013 / 17:09

    Te pup Lili si multumesc frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *