Cat de mult conteaza varsta?


Iti place? Click aici sa ii dai share!


Am asistat si participat frenetic zilele trecute la o dezbatere legata de varsta! Trebuia sa ne fi vazut … prietene, femei in toata firea, cu tipologii diferite, experiente de viata si mai diferite, comentand acest subiect de pe pozitii complet diferite, “Sex and the city” ar fi avut multe de invatat si o gramada de material de filmat, ascutandu-ne!

Asadar, este bine sa ne asumam varsta? Sa ne purtam, imbracam, machiem, coafam dupa reguli clare? Sau dimpotriva, sa ignoram toate acestea si sa ne purtam asa cum ne vine, de multe ori cazand in ridicol?

Nu am avut angoase si temeri de niciun fel la 30 de ani, asa cum aud ca se intampla acum; eram clar pe val – sotie, mama, ma simteam tanara, frumoasa, implinita. Perioada intre 30 si 40 mi s-a parut superba, senzatie, ce mai !!! …  atunci esti suficient de matur incat sa apreciezi lucrurile importante, dar esti inca foarte tanar si in putere, fizic vorbind. Bonus – mult mai multa minte in cap ca la 20, ceea ce nu e deloc de neglijat. Am trait-o din plin si m-am bucurat maxim de ea!

Stiu ca acum 30 este o cifra care sperie, presiunea personala si a societatii este enorma, pentru ca este varsta la care trebuie musai sa te mariti si sa faci repede un copil, ca bate ceasul biologic la usa; la 30 trebuie sa-ti fi inceput si cariera deja, si sa fii intr-o pozitie de pe care sa poti avansa, ca doar vrei sa-ti demonstrezi ca poti. O presiune greu de dus, trebuie sa recunosc.

In capul meu, si al multora cred, 40 de ani era un mare prag…acel prag care, practic, desparte tineretea de varsta a doua. Aveam idei clare legate de 40 … cam asa:

  • imi propusesem sa ma tund, imi spuneam ca parul lung nu se mai “cade” la vasrta asta …
  • ma gandeam ca imi voi schimba stilul vestimentar … intr-unul mai clasic
  • machiajul trebuia sa fie minimalist, iar rujul rosu scos din ecuatie, ca imbatraneste si face dintii galbeni…

Ha ha ha!! Ti-ai gasit!! N-am facut nimic din toate astea ! Numai bazaconii, niste prostii impuse de coduri nescrise, dar, chipurile, de bun simt.

Si daca tot vorbim de simt, credeti-ma, am un simt al ridicolului super-dezvoltat, asa ca daca as fi simtit o cat de mica particica in dezacord un ceea ce devenisem, as fi fost prima care m-as fi schimbat.

freinds

 

Deci, nu mi-am taiat parul, dimpotriva, l-am lasat si mai lung, da…mi-am schimbat stilul vestimentar, de la unul mai tot timpul elegant la unul mult mai relaxat, si mi-am marit considerabil colectia de rujuri rosii si corai 🙂

Nu am facut toate astea pentru ca sunt un spirit rebel, ci pur si simplu pentru ca asta am simtit. Totul a curs firesc, evolutia si devenirea mea ca femeie.

Pentru mine, varsta este doar o cifra in buletin. Nu mai dau verdicte, nu mai am pareri clare despre cum si ce trebuie sa faci la o anumita varsta.

De fapt, nu trebuie nimic, este bine sa faci cum simti, sa te comporti cum iti dicteaza sufeltul, in limitele decentei, fireste.

Mi-am pastrat inocenta si de multe ori ma comport ca un copil: rasfatat, jucaus, care nu se ia prea mult in serios, care traieste prezentul, care se bucura de aici si acum.

Inca dansez prin casa cand sunt singura, rad cu gura pana la urechi cand sunt fericita, sar in sus la propriu cand mi se face o bucurie.

Nu am constientizat asta pana la discutia noastra, cand am fost intrebata direct: “Crezi ca ti-ai pastrat tineretea si prospetimea datorita copilului din tine?”

Raspuns “da”, cred ca “da”, a contat si asta destul de mult.

Aceasta afirmatia a nascut insa o alta controversa in grupul nostru.

Daca noi ne comportam inca copilareste, nu cumva copiii nostri, ajunsi deja adulti, intarzie sa se maturizeze?

Nu cumva acesta este unul din motivele pentru care ei nu mai iau viata in piept asa cum am facut noi, la varsta lor?”

Grupul s-a impartit, parerile… multe si diferite, dar …acesta este un alt subiect. Poate il voi aborda …

Eu zic ca felul in care te manifesti este felul in care imbatranesti, asa ca, pentru mine, varsta chiar nu conteaza!

Voi ce perere aveti?

 

 

Articole interesante:


Iti place? Click aici sa ii dai share!


1 Comment

  1. Rokolla says:

    Am 33 de ani si ma simt bine in pielea mea. Nu ma simt b?trâna si nu am avut nici o problema când am atins pragul de 30 de?i 40 ma sperie.
    M-am reg?sit in cuvintele tale si, a?a cum ai spus di tu, sunt o fire copil?roas? dar respinsabila. Nu cred ca aceasta atitudine va fi o problema in maturizarea copilului de lâng? noi. Eu cred ca in felul asta ne va sim?i mult mai apropiate fata de ei si se va crea o rela?ie mult mai puternica si comunicarea va fi mult mai buna decât cu a unui p?rinte exigent!

Leave a Reply