Iti place? Click aici sa ii dai share!
Mai departe, drumul ne-a dus spre Copsa Mare, loc in care am si dormit cateva nopti.
Am ales Copsamare Guesthouses, una dintre cele mai frumoase locatii din zona. Giovanna Bassetti, o italianca mutata de ceva vreme in Romania, a restaurat mai multe case taranesti conform arhitecturii traditionale, decorandu-le cu mobilier local reconditionat, dar oferind totodata tot confortul necesar vietii moderne. A deschis in 2009, si de atunci ii trec pragul turisti, mai mult straini decat romani, toti cu dragoste de natura, de liniste si de simplitate.
Casa Alba in care am locuit este, cred, cea mai speciala, iar curtea … o splendoare. Un loc in care chiar poti sa uiti de tot si toate, sa asculti doar linistea (plus cocosii care dau desteptarea fix la ora 4.30 dimineata… hahah !!! ), sa privesti cerul noaptea, mai instelat de 1000 de ori ca acasa. Mobilul merge si nu prea, deci nu sunt mari sanse sa te deranjeze cineva asa ca nu ramane decat partea de relaxare totala: o carte, un drum la Biertan la doar 2 km pentru a vedea Biserica Fortificata – sit UNESCO World Heritage, o plimbare pe jos sau pe bicicleta, pe coclauri.
Aveam pe lista, neaparat de mers la un pranz la Ferma Bio de la Mosna, unde am fost primiti de dl. Villy Schuster si de sotia sa, Lavinia; acum mai bine de 15 ani au vandut tot ce aveau in Germania si, impreuna cu numeroasa familie, au ales sa faca agricultura ecologica in Romania. Au cumparat casa, animale, teren, au inceput sa cultive tot felul de plante aromatice si nu numai, Bucatele, care mai de care mai gustoase, sunt pregatite dupa retete traditionale, iar branzeturile, la cea mai mare cautare. Este o destinatie de neratat!
Am ajuns in sfarsit si la Hoghilag, Taramul Tuberozelor, practic motivul placarii in acest circuit.
Originara de pe meleagurile insorite ale Mexicului, tuberoza sau chiparoasa a fost adusa si cultivata pentru prima data in Romania de catre sasi, care au inceput sa le cultive in aceasta zona din judetul Sibiu. Primul cultivator oficial a fost inregistrat in Hoghilag in 1963, dar dupa plecarea sasilor, locuitorii zonei au continuat traditia cultivarii chiparoaselor. Acum, peste 20 de familii din sat au plantatii de tuberoze.
Planta face floari din trei in trei ani,iar toti cultivatorii au pe plantatiile lor trei generatii de plante, astfel ca in fiecare an, o generatie este in floare.
Tuberoza a inceput sa se cultive abia în secolul al XVI-lea, mai ales pentru parfumul sau seducator. Simbol al senzualittii, esenta sa se regaseste astszi in parfumuri celebre, fiind una dintre cele mai apreciate si mai pretioase esente utilizate in industria cosmetica.
“Pentru a obtine pretiosul ulei, florile de tuberoza trebuie tratate, cand sunt inca in stadiul de boboc. Atunci cantaresc greutatea lor in aur, intrucat pentru 200 de grame de esenta sunt necesare 1200 de kilograme de boboci. Tuberozele raspandesc unul dintre cele mai senzuale parfumuri din lume. Floarea ce poarta in engleza numele de “sweetheart”, ilicit lovers”, sau “newlyweds”raspandeste o aroma seducatoare”, a declarat exclusiv pentru Noaptea Tuberozelor celebrul maestru parfumier britanic Roja Dove
Legenda spune ca, datorita mirosului afrodisiac, in anumite zone ale globului, fetelor tinere si nemaritate, le era interzis iesitul seara in campurile de tuberoze.
In afara de parfumerie, uleiul esential extras din floarea de tuberoza se foloseste in industria cosmetica pentru proprietatile antifungice, antimicrobiene si reparatoare, iar in aromoterapie, el poate trata depresia, stresul, anxietatea, starile de nervozitate.
M-am plimbat prin campurile de tuberoze seara, dupa ora 19.00, cel mai prielnic moment, atunci cand aceste flori magice infloresc si raspandesc mirosul ametitor. Satenii cultivatori au la poarta insemnul tuberozei, si puteti, oricand sunteti pe aproape, in lumile iulie si august, sa intrati si sa cereti sa vi se faca un tur.
Evenimentul Nopatea Tuberozelor, primul de acest fel, a fost menit sa reinvie traditiile zonei: pe langa vizitarea plantatiilor si a cultivatorilor de tuberoze, au avut loc degustari de mancaruri specifiece (dulceturi, socata, vin din zmeura, placinte, branzeturi de tot felul); in plus, Romana – Fata care gateste cu flori, despre care am scris un intreg articol aici , ne-a aratat cat de cretive si gustoase pot fi preparatele in care se adauga flori.
Biserica Evanghelica -1446 – a fost redeschisa special cu acesta ocazie, iar in curtea ei, forfota mare; lume multa, gatita in port popular, venita din sat dar si din intrejurimi sau chiar de la distante mai mari, curioasa si pusa pe distractie. Acest spatiu a fost transformat, doar pentru o noapte, intr-un loc in care puteai sa asculti muzica, sa pictezi pe lemn sau sticla, sau pur si simplu sa stai la un pahar de vorba si sa te bucuri de atmosfera de sarbatoare.
In interiorul bisericii, Adela Virgolici (Atelierul de Miracole) a tinut un atelier de sunete, cu instrumente din lemn si metal, adunate chiar de ea, din toate colturile lumii. Eu am mai asistat la atelierele Adelei, dar credeti-ma, in biserica, totul suna si vibreaza in alte note…
Evenimentul a fost organizat de primaria Hoghilag si sustinut de Floraria Iris, Atelierul de Miracole, Fata care Gateste cu Flori, danasota.com si Rumor Prodoction.
Calatoria ni s-a terminat la Prod, un loc in care nu se ajunge deloc usor, dar care tocmai de aceea pare fermecat; la Cross Country Farm, am fost asteptati chiar de proprietari, prietenii nostri dragi. Adela si Mihnea Virgolici. In mijlocul naturii, cum ar spune americanii “in the middle of nowhere”, Mihnea (bucurestean getbeget) s-a mutat de peste 16 ani urmandu-si visul si pasiunea, dragostea fata de cai. Acum, el este una cu locul… a cumparat incet-incet, pamanturi, a construit spatii de cazare pentru cei care vor sa locuiasca si sa calaresca, are 40 de cai, antrenati zi de zi de oameni special angajati. Cautati pe net si cititi povestea lui Mihnea, este una inspirationala, sunt multe articole si reportaje filmate cu si despre el. Este omul care a schimbat locul, asa incat Prod-ul a ajuns un nume cu … renume cand vine vorba de echitatie.
De 6 ani, in luna iunie, la Prod are loc Transylvania Horse Show, eveniment international, la care participa calareti din 16 tari.
Adela si Mihnea au planuri de viitor…cat cuprinde! Mai este inca enorm de multa munca, dar daca faci ceva cu dragoste si pasiune, parca totul devine mai usor.
M-a fascinat salbaticia si libertatea, aerul curat si proaspat, verdele care te inconjoara cat vezi cu ochii, spatiul in care timpul curge altfel. Zilnic, calaretii se strang in grupuri, in functie de dificultatea traseelor, apoi pleaca pe drumuri si poteci doar de ei stiute.
Caii sunt fericiti, oamenii la fel. Doar ogarul barzoi este nemultumit ca nu i se mai permite accesul in casa proaspat refacuta in alb.
Sper ca am reusit sa va fac curiosi sa descoperiti si voi aceste locuri, in cazul in care nu ati facut-o pana acum.
Cu prima ocazie, mergeti neaparat, nu o sa va para rau!
Articole interesante:
- Noaptea tuberozelor in inima Transilvaniei (1)
- RUJURI TARI SI ACCESORII PENTRU PAR
- Cu picioarele in lighean
Iti place? Click aici sa ii dai share!
